Vom incepe prezentarea succinta a circumstantelor economice care au condus la starea actuala a industriei energetice. Bineinteles ca, circumstantele economice sunt generate, in ultima instanta, tot de factori politici. O anumita importanta au avut-o si conditiile politico-economice internationale, in speta cele europene, dar preponderent, cauzele care au generat situatia tragica au tinut de factori interni.
Dupa revolutie, industria romaneasca a intrat intr-un declin pronuntat. Multe din marile uzine s-au privatizat, iar noii proprietari, in mare parte, le-au inchis si le-au dezafectat. Astfel, de-a lungul timpului, aproape toate combinatele siderurgice au fost inchise. De asemenea, combinatele chimice au disparut. Combinatele chimice precum cel de la Fagaras, Azomures si, in cele din urma si Oltchim, si-au inchis portile. Platformele industriale si uzinele care constituiau mandria regimului comunist au fost practic taiate si vandute la fier vechi. Merita mentionat ca si consumatorii din agricultura, sistemul de irigatii precum si marile complexe de crestere a animalelor au fost inchise, distruse, furate, taiate.
In aceste conditii, principalii consumatori de energie electrica au disparut. Astfel, diminuandu-se cererea, pretul de tranzactionare a energiei electrice a scazut. Totodata, ca urmare a directivelor europene, pretul materiei prime pentru termocentrale (gaze si carbune) a fost liberalizat. Aici trebuie mentionate si privatazarile companiilor petroliere din Romania, companii care au preluat si exploatarea surselor de gaze si petrol aferente. Ca rezultat, toate termocentralele, indiferent daca functioneaza cu gaze naturale sau carbune, din punct de vedere economic, au devenit nerentabile sau la limita rentabilitatii.
In ultimii ani, un alt factor care a influentat negativ industria energetica din Romania a fost politica dusa in ceea ce priveste sursele de energie regenerabila. Initial au fost promovate scheme de sprijin care s-au dorit a fi generoase cu producatorii de energie verde. In aceste conditii a avut loc o “explozie” a investitiilor in parcuri eoliene si centrale fotovoltaice. Din nefericire, aceasta politica a adus numai nenorociri, atat pentru investitori cat si pentru participantii al piata de energie din Romania (producatori si consumatori deopotriva). In primul rand, aproape toti investitorii mari din domeniul regenerabilelor nu sunt romani. Astfel, subventiile, in loc sa sprijine companii romanesti, sunt drenate de catre companii straine si sustin industriile altor tari, nu pe cea romaneasca. In al doilea rand, statul s-a dovedit ca e “roman” pana la capat si, dupa ce a promis “mare cu sarea” investitorilor in regenerabile, pana la urma nu le prea da subventiile sau la da cu mare intarziere, astfel incat, majoritatea producatorilor de energie regenerabila sunt la limita falimentului. Practic, ei lucreaza doar pentru bancile de la care au luat creditele pentru a-si finanta investitiile. In aceste conditii, ei sunt “disperati” sa-si vanda productia precum si subventiile date sub forma de certificate verzi. Avand in vedere ca certificate verzi au o valoare minima impusa de lege, nu putine sunt cazurile in care energia si certificate verzi se vand “la pachet”, reducand pretul la energie electrica pentru a avea un pret global acceptat de client. Acest lucru genereaza o piata denaturata, cu preturi la energie electrica mai mici decat cele normale, care are impact negativ asupra celorlalti producatori de energie electrica.
Tot la cauze economice cred ca trebuie mentionata si coruptia, care s-a manifestat oarecum pe doua planuri. Unul a fost cel al managementului defectuos, de multe ori cu iz penal, facut de tot soiul de insi, care erau fie incompetenti, fie erau pusi pe jaf si capatuiala. Al doilea plan a fost reprezentat de asa-zisii “baietii destepti” din energie, care, prin sustinere politica sau de alta natura, au incheiet contracte dezavantajoase pentru producatorii de energie electrica, cumparand energie la preturi mici si vanzand-o la pretul pietei. Diferentele de pret au fost practic contabilizate ca pierderi de catre companiile producatoare de energie electrica, sau, in alte cazuri, de catre clientii care erau obligati sa cumpere energie electrica la preturi mai mari.
Uitandu-ne in urma, se vede clar o gresala majora de strategie facuta de autoritatile romane, indiferent de culoarea politica, de-a lungul timpului. Si aceasta gresala o reprezinta separea producatorilor de energie in companii hidroenergetice si companii termoenergetice. Evident ca pretul energiei hidro este mai mic decat cel al energiei termo astfel incat, s-a creat, din start, un handicap competitiv pentru producatorii de energie termo. Cand regimul hidrologic o permite, companiile hidroenergetice “arunca” pe piata energie electrica la preturi scazute mult sub preturile de productie ale companiilor termoenergetice. Cand regimul hidrologic este deficitar, companiile hidroenergetice “ridica din umeri” si trimit clientii sa-si gaseasca alti furnizori de curent electric. Problema este ca, pentru termocentrale, vanzarea energiei electrice in perioadele deficitare din punct de vedere hidrologic nu compenseaza pierderile suferite in restul timpului asa ca ele, in permanenta, functioneaza in pierdere. Si dupa cum spuneam mai devreme, peste toate aceste probleme se mai suprapun si cele generate de producatorii de energie verde, care binenteles ca iau o “halca” consistenta din felia companiilor termoenergetice.
Si, la urma, dar nu in ultimul rand, trebuie mentionate probleme sociale pe care statul, din lipsa de solutii le-a “pus in carca” producatorilor de energie, in special termoenergie. Si, aici este vorba de Valea Jiului si minele de carbune de acolo precum si de marile termocentrale din zona –Isalnita, Turceni, Rovinari. In aceasta zona monoindustriala, inchiderea minelor de carbune ar insemna lasarea fara niciun fel de venit a tuturor locuitorilor care lucreaza fie in mine, fie in activitati care asigura suportul extrageri de carbune. Practic, toti ar fi condamnati la foamete. Asa ca statul, prin demnii sai reprezentanti a zis ca e mai simplu sa gaseasca diverse solutii de moment, care defapt nu rezolva nimic ci complica lucrurile si mai mult, dar care permit autoritatilor “sa paseze” acest “cartof fierbinte” urmatorilor care vor veni sa preia puterea si sa administreze acest domeniu.
Pentru aceasta situatie complexa exista solutii? Posibil ca da. Dar aceste solutii trebuie sa fie radicale si sa rearanjeze intregul sistem de productie a energiei electrice astfel incat acesta sa devina viabil in noile conditii politico-economice. Are cina sa le propuna si sa le implementeze? Probabil ca nu. Sau, cel putin pana acum, nicio forta politica nu a dovedit ca are capacitatea si vointa de a reforma ceva in Romania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu