Încerc să nu mă enervez când citesc tot ce se întâmplă acolo. În general, nu țin foarte mult postările pe paginile la care au acces românii, pentru că nu îmi face plăcere să urmăresc evoluția înjurăturilor și insultelor gratuite. Îmi permit sa fac cateva comentarii, sper să nu te plictisesc prea tare. Străinătatea: Când am plecat, cu 30 de ani în urmă, cu o valiză într-o mână și cu un copil de un an în braţe, spuneam că plec să trăiesc într-o țară civilizată (iniţial am plecat în Belgia), pentru că în România mă simțeam agresat clipă de clipă. Nu am găsit ceea ce visam, dar comparat cu România este o altă lume, total diferită. Versiunea mea la: „ România este o țară frumoasă, păcat că este locuită” era: „nu din cauza peisajelor părăsesc România”. Am recunoscut întotdeauna că îţi trebuie o oarecare doză de nebunie să o faci. Dacă acum aş face-o iar? cu ochii închişi! Am plecat pregătit să spăl vase într-un restaurant, dar am ajuns în final să proiectez roboți pentru DT Industry, să lucrez pe proiecte de cercetare pentru General Electric, am devenit expert în cromatografie în stare gazoasă, dar nimic nu îți garantează stabilitatea, totul poate bascula în orice moment. Peste tot, guvernele aplică aceleași principii: „divide et impera” și „câinii latră, caravana trece”. Vezi Piața Universității 1989, Piața Victoriei 2018, vestele galbene pe Champs-Élysées. Este adevărat că acum caravana numai trece fără ca ei să dea cu bâta în căței. De ce să amesteci forțat creștini, care întorc obrazul să primească și a doua palmă, cu musulmani, pentru care orice „infidel” trebuie omorât? L-am întrebat pe un văr care trăiește în Germania, cum o suportă nemții pe Angela Merkel, să le facă atâta rău cu imigrația. Mi-a răspuns că e iubită de nemți pentru că respectă legea „ad litteram”. Din punctul meu de vedere, Iohannis are aspect de președinte, are prestanță, este educat, dar nu este omul potrivit în momentele și situațiile actuale, grave, în care trebuie luate decizii „revoluționare”, tocmai pentru că este neamț. (Un pic de bârfa) soția lui are un aspect foarte provincial. Hainele ei par cusute de ea, în casă. Prin faptul că are impresia că are gust, și nu acceptă sfatul unui designer de modă, dovedește lipsă de inteligență. Bănuiesc că nu banii îi lipsesc. Și pe aici se practică nepotismul, poate nu atât de evident, dar am avut de multe ori ocazia să lucrez cu șefi de proiecte sau directori care nu erau capabili să lege două cuvinte, sau să înțeleagă concepte de bază, dar aveau nume potrivite. De ce discriminare pozitivă, să ai mai multe drepturi pentru că nu ești normal (aici întreprinderile, prin lege au cotă la angajări pentru minorități vizibile, handicapați...)? De ce să impui unei nații creștine să-i accepte pe homosexuali?Homosexualii pe aici sunt de o obrăznicie de neimaginat. Am cunoscut homosexuali în România și mă lăsau complet indiferent. În străinătate în schimb, am avut neșansa să am doi șefi homosexuali. De la primul am plecat singur, după ce m-a pupat pe gură, iar al doilea m-a dat el afară când m-a întrebat, și i-am confirmat, că nu mă interesează avansurile lui. Acum mă declar deschis, homofob. Guvernul din Quebec folosește o metodă de învrăjbire a francofonilor împotriva anglofonilor. S-a inventat poliția limbii franceze, s-a hotărât ca toate înscrisurile să fie bilingve dar să aibă textul în franceză mai mare decât cel în engleză. Exista oameni care vânează nerespectarea legii și în loc să-i interneze la nebuni și să îi trateze cu pilule, l-e dau diplome. Politicienii: Brian Mulroney, acuzat că a luat mită pentru contractul cu Airbus (cam în același timp cu Petre Roman), a declarat că nu el a luat banii, ci un prieten al lui, și a deschis proces pentru defăimare, la care a câștigat câteva milioane de dolari (bineînțeles plătite din banii contribuabililor). Tot el, cu mulți ani în urmă, pentru că avea interese în industria petrolului, a interzis circulația mașinilor electrice. Cele două fabrici de mașini electrice s-au mutat din Canada. Kim Campbell (un fel de Vasilica a Canadei) declara că are are o bună cunoaștere în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii, și că știe pe de rost toate capitolele Bibliei. S-a dovedit că mica întreprindere era cârciuma părinților, iar din Biblie cunoștea într-adevăr toate titlurile. Justin Trudeau recompensează pe teroristul Omar Khadr cu 10,5 milioane de dolari, și îi cere scuze că l-a abandonat pe mâna americanilor la Guantanamo, în timp ce familia militarului ucis nu a primit nimic. La Donald Trump, ce admir, este protecționismul. Din lipsa protecționismului în Canada, când compania la care lucram a decis să mute cercetarea în India și producția în China, pe noi toți ne-a concediat. Atunci am reușit să pierd totul. Diverse: Și aici guvernul încearcă să îți ia banii cu două mâini. Cea mai taxată este clasa de mijloc, care lucrează din greu. Bogații folosesc paradise fiscale. Dacă ai casă, plătești taxe municipale și școlare, echivalentul unei chiri. Șomajul durează aproape un an, în funcție de cât timp ai lucrat, și trebuie să dovedești în permanență că îți cauți de lucru. În timpul ajutorului social ți se oferă școlarizare și ajutor în căutarea unui servici. Dacă refuzi ți se taie ajutorul. Pensia este calculată într-un mod bizar. Dacă ai leafă mică, este calculat un procent din leafă. Dacă ai leafa mare, calculul se limitează la 45 de mii de dolari pe an. În cazul meu, după ce am lucrat 25 de ani în Canada, dacă aș mai fi avut casa, ar fi trebuit să trăiesc din 400 de dolari pensie provincială și 400 de dolari pensie federală. Pentru că am pierdut casa și sunt sărac, federalii îmi mai dau un supliment de 800 de dolari. Mai au un sistem de economii personale/guvernamentale, se numește REER, și explicația este că depui banii în acest REER când ai venit mare, și sunt scutiți de impozit, și îi retragi la bătrânețe când ai venit mic, și atunci plătești și impozit mai mic. În cazul meu, în momentul în care am retras banii din REER, au plecat toți în impozit. Știam din start că este o escrocherie a guvernului, în schimb te ajută când îți cumperi prima casă. Când am cumpărat prima mașină în Canada, benzina costa $0.489, acum costă $1.39
Despre România: Cu doi ani în urmă am fost nevoit să mă reîntorc în România.
Ca primă impresie, m-a uimit politețea tuturor. În schimb, îmi lăsa senzația că este ceva forțat, la modul: abia așteaptă să îi calci pe bătătură ca să-ți arate toată gama de înjurături pe care o stăpânesc. Totul a început prost chiar de pe Aeroportul Otopeni, unde funcționarul care trebuia să-mi predea mașina pe care o închiriasem și plătisem integral din Canada, a refuzat să mi-o dea, dacă nu îi plătesc 700 de dolari în plus. Dar asta numai după ce mi-a înregistrat cartea de credit, ca să poată lua penalizările în cazul în care refuz. Recunosc, vina a fost în totalitate a mea, pentru că mă așteptam să se întâmple la fel ca de cele 30-40 de ori, când am închiriat fără probleme mașini, prin diferite alte locuri din lume. După care, am avut de-a face cu administrația. A durat patru luni să rezolv o problemă, pe care aici, în Canada, aș fi rezolvat-o pe internet, în câteva minute, fără să mă dau jos din pat.
O spuneam chiar atunci, că mă simt ca în romanele lui Kafka. Două luni a durat să-mi schimb buletinul care expirase. Motivul, mi-am schimbat fizionomia. Nu m-am putut abţine să nu le spun că eu regret cel mai mult că nu mai arăt ca la 20 de ani. Prin birourile ANAF, am întâlnit un funcționar, care nu numai că nu-mi vorbea, dar se comporta ca și cum nu m-ar vedea. Când persoana care mă însoțea i-a cerut explicații, i-a răspuns că nu am decât să îi fac cuiva o împuternicire la notar. Pentru el nu existam, pentru că nu locuiam în comunitatea europeană. Și bineînțeles, la el am ajuns după ce am stat câteva ore la coadă. Și bineînțeles că la fiecare ghișeu a trebuit să mă întorc de câteva ori, ca în filmul cu Asterix.
Pe agentul imobiliar l-am lăsat să creadă ca reușit să mă escrocheze. Asta îl făcea fericit, nu-și dădea seama cât de transparent este. După ce am depus toate actele, nu am mai rezistat și am plecat la prietenul meu din Cehia, până se rezolvă totul. Cu câțiva ani în urmă s-a reîntors în România și fiica mea, să își cunoască rudele. Am întrebat-o dacă i-a plăcut și dacă regretă că nu trăiește în România. Mi-a răspuns că: „în niciun caz”.
Învățământul românesc. Am urât să merg la școală (poate doar pentru că eram timid), din prima zi, din clasa întâi, până în ultima zi de facultate. Am avut câteva materii care mi-au plăcut, ca de exemplu fizica și chimia, dar bănuiesc ca numai datorită profesorilor care l-e predau. În schimb, materii ca istoria și geografia erau o adevărată tortură (nu pomenesc aici economia politică, cu toate derivatele ei, pentru că era o aberație). Culmea este că acum ador atât geografia cât și istoria. În final, cred că era metoda de predare cea care era greu de înghițit.
Te admir pentru naivitatea cu care te lupți cu morile de vânt. Încă nu ai aflat că un om bun nu are șanse să învingă în lupta cu un ticălos. Orientarea mea politică este de extremă dreapta, nu trebuie iertat niciun politician care a greșit, dar când votez, îmi fac plăcerea să votez ecologist.
Intenționam să-ți scriu doar două, trei rânduri, dar dintr-una într-alta, m-am lungit la povești. De câte ori încerc să închei îmi mai amintesc de câte un subiect pe care îl consider interesant.Ți-am spus toate astea doar ca să-ți faci o idee, când vei fi un lider politic, cum gândește „poporul”. Sper că nu te deranjează că te tutuiesc. La început mi-a fost greu să mă învăț aici cu sistemul acesta venit din engleză. Dar oricum sunt cu 20 de ani mai bătrân decât tine.
Mult succes în ceea ce ți-ai propus.
Mihai G.
