Despre energie 4 de Excalibur

Cu toate cele prezentate anterior, ne punem problema: mai e ceva de facut?
Teoretic ar fi cateva solutii… Practic, pentru a le pune in opera, trebuie sa ai “sange in instalatie” si chiar la presiune mare, caci aceste solutii cu siguranta vor deranja grupurile de interese deja consacrate in industria de profil.
Ca un prim pas, ar trebui corectata problema de sistem pe care o are Romania de la inceputul anilor ‘90. Trebuie renuntat la companiile energetice monosursa. Trebuie desfiintata Hidroelectrica si complexurile energetice din prezent si trebuie infiintate companii energetice regionale, care sa cuprinda si termocentrale si hidrocentrale. Spre exemplu, daca hidrocentrala Portile de Fier, ar fi “cuplata” cu Termocentrala Rovinari, ambele avand o productie de energie anuala relativ echivalenta, in jur de 6 TWh, teoretic, pretul energiei electrice produse ar fi media aritmetica a celor doua preturi de productie specifice. In acest caz, aceasta companie ar putea livra pe piata energia la un pret corect si echilibrat, care sa reflecte toate cheltuielile de productie, compensarile si echilibrarile facute. Acest pret ar fi sustenabil pentru companie in totalitatea ei si ar aduce si o echilibrare a pietei de energie.
In momentul de fata, cand exista conditii propice, Hidroelectrica “arunca” pe piata curent la orice pret poate obtine, pentru ca are productie si nu o poate stoca. In acest caz, termocentralele, ori nu mai produc curent si se opresc, cu marile probleme generate de acest lucru, ori reduc productia la nivelul de “avarie” si vand curentul in pierdere. Evident ca asta este una din cauzele care au condus toate complexurile termoenergetice in stare de faliment.

Acum, ar fi interesant de analizat de ce nu s-a adoptat acesta solutie pana acum. Pai, sa vedem pe cine ar fi deranjat:

In primul rand, pe “baietii destepti” din energie, care nu ar mai fi putut sa cumpere energie ieftina de la Hidroelectrica si sa o vanda la pretul pietei. Acestia au incasat milioane de dolari doar ca au avut “intrarile” si sustinerea necesara. In rest nu au avut de facut absolut nimic, doar de intocmit niste hartii. Bineinteles ca, toate riscurile au ramas in sarcina companiei energetice.
In al doilea rand, ar trebui sa ne uitam la companii de distributie a energiei electrice din Romania. De exemplu CEZ, firma care, in proportie de aproximativ 70%, este detinuta de statul ceh, cu siguranta are ca are interesul sa cumpere curent electric de la termocentralele proprii si nu de la companiile termoenergetice din Romania.
In la treile rand cred ca ar trebui sa luam in considerare si urmatorul aspect, functionarea termocentralelor din sud vestul tarii ar putea constitui o sursa de energie pentru vecinii nostrii care au deficit (de ex. Serbia, Ungaria). De ce acestia ar cumpara energie de la noi si nu din alta parte? Aici, trebuie subliniat faptul ca aceste termocentrala functioneaza pe carbune. Oprirea lor conduce si la oprirea productiei de carbune, fapt care, evident, genereaza probleme sociale complicate. Acelasi lucru s-ar intampla si in alte tari. Pe langa problemele legate de siguranta sistemului energetic national, oprirea termocentralelor ar conduce si la consistente probleme sociale. Asa ca, nu e mai bine ca aceste probleme sociale sa apara la altii si toata bataia de cap sa revina altor autoritati, ca de exemplu celor din Romania?
Aceasta solutie, de a cupla hidrocentralele cu termocentralele ar fi o solutie care ar trebui adoptata, dar care nu rezolva toate problemele din energetica. Vorba unui intelept din capul statului, ar fi “primul pas”. Pentru a deveni viabile din punct de vedere economic, termocentralele ar mai trebui sa-si procure carbune din surse competitive. Asta ar insemna ca, daca anumite mine nu sunt rentabile, sa fie inchise si sa se mentina in exploatare doar minele care sunt sustenabile din punct de vedere economic. Dupa cum am mai spus, acest lucru ar genera si anumite probleme sociale, probleme pe care statul ar trebui sa le gestioneze.

Din nefericire, statul nostru a ales cea mai la indemana solutie, dar si cea mai proasta, sa nu faca nimic. Lasa complexurile energetice sa se “scufunde” in mlastina insolventei, cu un deznodamant absolut previzibil, se face ca nu vede potentialele probleme sociale, pe care spera sa le “paseze” succesorilor, ignora cu dasaversire tot ceea ce tine de interesul Romaniei si al romanilor. De fapt, pe cei pusi sa ocupe demnitatile din stat, se pare ca nu-I intereseaza decat sa-si mentina posturile, cu cat mai putina implicare posibila, sa traiasca bine si sa-si vada de ale lor. In rest, Dumnezeu cu mila …